Mai lasă-mă Doamne
Să intru-n cămara Ta plină!
Mi-e sete, mi-e foame
Și n-am ce găti pentru cină.
Aștept pe terasă,
Retina mi-e goală, uscată,
E noaptea mai deasă,
S-a stins și culoarea-n mușcată.
Dar Luna apare,
E plină de Dragoste, trează
Și Raze de Soare
Răsfrânge, evanghelizează.
Cuvântul e Pâine,
Evanghelistul o împarte...
Trimis e de Tine
Să stâmpere foamea-n cetate.
Mai lasă-mă Doamne
S-adun în coșuri pline, pline
Fărâme de Pâine,
Talantul înmulțit de Tine!